În domeniul aparatelor cu viteze de zbor > 3 Mach, se cunosc următoarele realizări : LOCKHEED SR – 71 cu w ~ 3,2 Mach, MIG 25 CU w = 3,2 Mach, şi aparatul experimental X – 15 cu w > 6 Mach.

Pentru a evolua cu viteze hipersonice s-au propus mai multe aparate, şi anume : NASP – USA, HOTOL – Anglia şi aparatul Sänger – Germania.

Avionul de vânătoare hipersonic cu decolare şi aterizare verticală potrivit invenţiei este compus din :

- fuzelajul având o formă specială triunghiulară care joacă şi rolul de aripă care asigură portanţa la viteze subsonice şi supersonice. În interiorul fuzelajului se montează propulsorul combinat, ajutajele Coandă de tip exterior stânga-dreapta, care asigură sustentaţia aparatului, ajutajele Coandă de tip exterior sus-jos, care asigură frânarea gazodinamică, cabina de pilotaj, rezervoarele de combustibil lichid şi oxidant lichid, instalaţia de forţă auxiliară, spaţiul de depozitare al sarcinii utile (muniţia de luptă şi armamentul adecvat).

Pentru a evita supraîncălzirea fuselajului, fuselajul se execută cu corp dublu, în spaţiul gol creat între exterior şi interior circulă, la viteze supersonice mari w > 3 Mach şi înălţimi relativ mici H < 25 km, combustibilul lichid care asigură răcirea fuselajului; la partea posterioară a fuselajului se montează ampenajul vertical. Pentru a realiza o rază de acţiune mărită, aparatul este conceput să realizeze două moduri de evoluţie, evoluţie balistică şi evoluţia la altitudinea H = 50 km de croazieră.

Avionul de vânătoare este pregătit pe pistă, se deschide clapeta de admisie, intră în funcţie turboreactorul dublu flux care produce agentul motor necesar. Din colectorul de gaz agentul motor este trimis la ajutajul Coandă exterior-posterior respectiv la ajutajele Coandă stânga-dreapta realizându-se decolarea, ridicarea la înălţimea h ~ 100 m a aparatului şi o propulsie secundară.

Cresc parametri energetici ai agentului motor prin intrarea în funcţie a arderii suplimentare de combustibil în camera secundară de ardere (camera de postcombustie), se păstrează constantă sustentaţia aparatului, intră în funcţie ajutajele Coandă de tip exterior superior-inferior intubate, care împreună cu ajutajul Coandă posterior realizează propulsia principală a aparatului, se atinge viteza de sustentaţie (portanţa asigurată de aripa zburătoare), se opreşte alimentarea ajutajelor Coandă stânga-dreapta, debitul de agent motor rezultat fiind dirijat la ajutajele superior-inferior şi posterior realizându-se operaţia de urcare şi accelerare a aparatului.

După ce aparatul a atins altitudinea H = 10 km se opreşte alimentarea ajutajului Coandă posterior, debitul rezultat se trimite la ajutajele Coandă superior-inferior crescându-se forţa de tracţiune şi implicit viteza de zbor. Când aparatul a atins viteza w = 1,5 mach în statoreactoarele formate de ajutajele Coandă exterioare superior-inferior intubate se introduce o cantitate suplimentară de combustibil realizându-se o forţă suplimentară de tracţiune, forţă care va favoriza mărirea vitezei aparatului de la w = 1,5 Mach la                     w = 3 Mach . Se închide clapeta de admisie, se opreşte turboreactorul dublu flux, propulsia principală a aparatului  şi creşterea vitezei va fi asigurată de statoreactoarele cu ardere subsonică superior-inferior, statoreactoare alimentate cu combustibil încălzit în corpul dublu al fuzelajului.

Se măreşte în continuare tracţiunea, se accelerează aparatul şi se urcă la altitudinea             h = 25 km, se atinge viteza de zbor w > 5 Mach, statoreactoarele vor intra în regim de ardere supersonică, pentru a se mării în continuare viteza de zbor şi pentru a asigura o urcare rapidă a aparatului  la latitudinea de croazieră h = 50 km; intră în funcţiune motorul cu reacţie cu combustibil lichid format de camera de ardere secundară şi ajutajul Coandă posterior, ajutaj care asigură propulsia suplimentară şi urcarea rapidă a aparatului.

La altitudinea de croazieră h = 50 km şi viteza w = 8 Mach tracţiunea este asigurată de statoreactoarele cu ardere supersonică superior-inferior, aparatul poate evolua la această altitudine sau poate intra în evoluţia balistică.

Evoluţia balistică asigură ridicarea aparatului la altitudinea h = 225 km şi o rază de acţiune  de 700 km, fără consum de combustibil, această evoluţie se poate repeta, prin aceasta crescând raza de acţiune a aparatului cu un consum minim de combustibil. După ce aparatul a evoluat la altitudinea H = 50 km cu viteza w > 8 Mach începe operaţiunea de coborâre şi frânare a aparatului.

Combustibilul lichid după ce a asigurat răcirea fuselajului se introduce împreună cu oxigenul lichid în camera de ardere secundară unde prin ardere la presiune constantă produce gaze de ardere, gaze care alimentează ajutajul Coandă posterior, producând propulsia controlată, coborârea aparatului, majoritatea gazelor de ardere sunt apoi dirijate la ajutajele Coandă de tip exterior sus-jos care asigură frânarea gazodinamică a aparatului.

Când aparatul a atins viteza w = 3 Mach, intră în funcţie turboreactorul dublu flux care produce agentul motor necesar ajutajelor Coandă sus-jos care frânează continuare aparatul, când aparatul a ajuns la h < 500 m şi w = 150 m/s începe operaţiunea de aterizare verticală, alimentându-se ajutajele Coandă stânga-dreapta care împreună cu ajutajul posterior asigură sustentaţia şi coborârea aparatului  pe pista aeroportului.